Despre aerul misto de munte. si alte cele

Da, da, da!!! Deci da :) E foarte misto aerul de afara, acum pe seara...:)

Saptamana trecuta stateam prin casa dupa ce adormise Cristian si era prima zi mai friguroasa (parca joi). Prima chestie care mi-a venit in minte a fost sa ies sa alerg un pic. Nu mai alergasem de (atentie!) mai mult de un an jumate'. Stiti voi: sarcina, nastere, lauzie, lene, comoditate :)) d'astea. 

Bineinteles ca am alergat vreo zece minute dupa care am simtit ca ma loveste comoditatea fix in plexul solar cu al sau pumnal. Auch! It hurts, bai! Si am inceput sa respir mai adanc si cu cat respiram mai profund, cu atat simteam aerul ala rece si tare de munte - fix acolo unde ma durea. M-am uitat in sus si ma simteam al naibii de bine. Cu tot cu durere. Concluzia: daca nu in fiecare seara, macar din cand in cand sa ies afara seara cand e liniste si rece. Sa alerg, sa ma plimb mai apasat, sa respir, sa-mi eliberez mintea de toate de peste zi. 

Azi am iesit iar, am alergat vreo 15 minute - deci e un pic mai bine :) Iar dupa m-am plimbat prin cartier pana mi-am dat seama ca incep sa simt frigul (eram imbracata de alergat, normal! doar cu un polarel:)) ). 

In timp ce ma plimbam mi-am dat seama ca eu stiu sa merg si repede (cand ies cu Cristian ritmul nu e foarte alert - pentru ca trebuie sa observam atent porumbeii, cateii, pisicile, babele, magazinele si ale lor reclame luminoase, masinile, semafoarele, cosurile de gunoi, copiii, porumbeii again..) - aproape uitasem de aceasta super putere pe care o am. Si ce misto e sa mergi alert asa - parca iti da alta energie :)  

(paranteza: asta ascult eu in timp ce scriu - nu intelegeam de ce-mi devin ochii mici si prietenosi incet incet...:) )

In alta ordine de idei, voiam sa va spun si cu ce ne indeletniceam/indeletnicim/ne vom (mai) indeletnici noi :) Noi - adica eu si galusca din dotare. 

Prima data l-am dus la gimnastica pentru bebelusi cand avea vreo trei luni. Responsabile cu voia buna acolo sunt Ioana si a ei Ana zisa si Bebe Rostogol. N-am mai fost de mult, pentru ca intre timp a fost vara si am stat mai mult pe afara, dar vrem sa mergem din nou. Acum Cristian e intr-o faza in care isi tot schimba programul de somn - a inceput sa aiba chiar zile in care mai doarme o tura de la 10h la 12h, dupa care mai adoarme seara...I know! :)) Asta = program incarcat si pentru mine :) Oricum, dupa ce se hotaraste cum vrea sa doarma, ii ies dintii si nu mai raceste ever never ever - reincepem rostogolitul. 

Am mai fost prin vara la inot. De vreo 8 ori. Undeva in Sacele e o piscina pentru galuscute, se numeste Aqua Blue parca, e foarte misto daca galusca e incantata de apa. Cristian a trecut prin tot felul de faze, ba plangea, ba ii era foame, ba nu ii convenea ca il luau fetele de acolo in brate (ce-o sa mai regrete el momentele astea...ayayay!)...Cred ca o singura data sau de doua ori a fost okay cap-coada. Asa ca am concluzionat scurt ca deocamdata inotul nu-i de el. Doar ala din cadita cu ratustele cand se distreaza copios! :) Poate la anu' cand o fi mai mare si o intelege ceva din toata treaba asta cu inotatul.

De curand am mai descoperit un curs foarte misto la care mergem: se numeste Learn with music . In mare invata galuscutele engleza prin cantece. Nu stiu cat se distreaza ei, dar noi - mamicile - suntem incantate :) Se canta, se danseaza, au si mini instrumente muzicale. E foarte fain! 

Daca voi mai stiti chestii la fel de misto care se fac prin Brasov pentru si cu copii let me know! :) 

O seara faina si plina de aer curat! :)  

I love Ti-ta :)

Stiti momentul ala cand se trezeste galusca pe la 5am asa si crede ca gata, e dimineata si nu mai avem nevoie de somn? :))) Exact asa am patit azi. Bine, il deranjau si ceva muciferi (a aparut o noua teama: frica de muci in gat! ai lui, evident! nu ai mei). Bai cu toate batistele bebelusilor si ser fiziologic si pompite nu vor sa iasa de acolo! Si e al naibii de frustrant sa-l auzi cum suge si ii haraie aia in gat ca un inamic de proportii. Ma rog, om scapa noi si de aia! 

Altceva voiam sa va mai spun :) Mai nou, dupa ma-ma, ta-ta, ga-ta (l-a intrebat mama o data daca a terminat de mancat iaurtul "Gata?" si el a raspuns prompt "Ga-ta!" de am inceput toti sa zambim tamp) si tai-tai (tot de la bunica'sa o stie si pe asta:) ), a aparut "ti-ta". Ti-ta e dumnezeul lui pe pamant. Ii e foame "ti-ta", ii e somn "ti-ta", are chef de o gustare "ti-ta", vrea putin rasfat "ti-ta" :)) 

Azi dimineata pe la 5am "TI-TAAA" (ca doar tre' sa auda si vecinii...). Si ti-ta nu se cere oricum decat cu un maxim de entuziasm, un zambet cat casa, tras de maieu sau ce am pe mine si privirea neaparat doar acolo! M-am topit instantaneu cand a zis prima data "ma-ma", tin minte ca eram cu Andrei si cu el in parcul central, stateam pe o banca si povesteam si dintr-o data se intoarce spre mine si asa clar si frumos mi-a zis "Ma-ma!". M-am uitat la el, imi ardeau ochii asa si urmatoarea chestie pe care i-am spus-o lui Andrei a fost ceva de genul "Okay, m-am topit, cred ca o sa lesin". Deci asta clar ocupa primul loc. Dar dupa vine ti-ta. Stiti vorba aia ca te bucuri ca un copil? Ei bine, ceva de genul se intampla cu Cristian cand vrea titi. Zilele astea a fost racit + i-au iesit si dintisorii de sus acu' vreo saptamana si sincer nu stiu ce ne-am fi facut fara. In afara de faptul ca nu prea a vrut sa manance altceva, am observat ca ii si alina durerea, il cam linisteste orice ar fi. Deci ne bucuram amandoi de tita de numa numa. 

Am observat ca mai sunt discutii legate de treaba asta cu alaptatul pe diverse grupuri de mamici si in viata reala :) Chiar de curand vorbeam noi asa intr-o seara despre alaptat (ce probleme avem :)) ) si ca ce ne-am fi facut daca alegeam versiunea lapte praf si mi-am dat seama ca in afara de faptul ca mi-as fi ingreunat existenta nici n-as fi stiut cum sa il adorm/linistesc/ofer iubire neconditionat/alin pe Cristian. Evident ca am zis fara sa ma gandesc prea mult ca as vrea sa-l alaptez pe puiul de om cat mai mult, cat o sa vrea el. Au zburat 9 luni jumate! Asa ca vreau sa mai profit :) 

Altfel suntem bine, sanatosi (de fapt mucosi) si speram ca maine sa dormim pana pe la un 8 asa!!! :)) 

Rad acum pentru ca mi-amintesc uneori de cum era "inainte" de Cristian (BC :)) ) si caaaaat imi mai placea mie somnul (puteam linistita sa dorm 12h neintoarsa)...si uite cum imi da viata acum nesomn! :)

No..seara faina!  

Despre frici si alte bazaconii

Cand a aparut omuletul asta minunat - blond si cu ochi albastri - in viata mea am inceput sa cunosc mai bine sentimentul ala tampit de frica. Cu care eu nu prea cochetasem sincer. Adica ce om intreg la cap pleaca in Venezuela fara sa stie daca o sa aiba acoperis deasupra capului in noaptea in care aterizeaza? Cine conduce trei ore noaptea, singur in masina, pe ploaie torentiala pe un drum pe care se lucreaza de zboara masina de pe o parte pe alta fara sa se gandeasca daca ajunge cu bine sau nu? Well...uite ca m-au prins fricile din urma. Si nu frici din alea ca ma prind traficantii si-mi scot ficatul. Frica reala si palpabila de o raceala banala. Sau de o indigestie.

Dap, de cand am nascut ma tin tare (si tare si tare) sa nu se prinda ceva de mine. Asa o fi cand esti mama si ai o mini maimutica agatata de tata ta (a se citi "t" cu diacritice - pe care-mi cer scuze de altfel ca nu le folosesc, but I have no idea pe unde or fi pe tastatura asta!). Da mah! Mi-e frica sa nu racesc, mi-e frica sa nu patesc ceva - doar cu gandul ca ramane Cristian singur, adica fara mine si moare de dorul meu pana ma fac bine. 

Vineri dupa-amiaza, of course, ca tot veni vorba m-a lovit evident o indigestie nasoala. Habar n-am de la ce. A inceput cu o stare un pic nasoala, dupa care a continuat violent si fara sa ma lase cu drept de replica. Ghinionul meu e ca eram singura acasa. Norocul a fost ca pana la urma a venit Andrei de la munca. M-a gasit lungita pe pat, lesinata aproape, palida si pe galusca pe jos, jucandu-se, asta dupa ce facusem du-te - vino intre el si baie in ultimele doua ore. E nasol cand ti-e rau - e clar. Dar cand ti-e rau si mai ai si o galusca care se uita la tine pierduta in spatiu pentru ca nu stiecenaibaaidenutejocicuea - iti vine sa intri in pamant de ciuda! La un moment dat a si plans pentru ca nu mai aveam forta sa-l iau in brate si se tot smiorcaia pe covor "ma-ma, ma-ma" si eu verde la fata...

Da. Deci concluzia e sa nu fiti bolnave cand aveti copii :) zic si eu...

In alta ordine de idei puiul de om - dupa care v-am mai spus eu ca sunt topita - face azi 9 luni. Pentru mine e special anniversary :) 9 luni inside, 9 luni outside. 

  (asta-s eu - evident bortoasa, gata sa explodez! :) Ah, ce dor imi e uneori de burtica pana imi amintesc de durerile de spate si vezica sugrumata de cele 20kg in plus - din care btw au mai ramas doar 2-3 yeeey :)) )

Ieri a avut Andrei liber asa ca am dat o tura rapid pana pe Tampa. Iubesc primavara, ador(am) si vara, baaai dar toamna de cand m-am intors in Romania - adica de vreo doi anisori (deja!) - e superba, un adevarat rasfat - va zic! Mai ales in zilele insorita si usor calde. Ca sa nu mai spun ca padurea abia incepe sa-si schimbe culorile si e un adevarat spectacol pentru noi. Ah, plus ca e prima toamna a lui Cristian :) Bine, a cam dormit pe drum pentru ca l-a dus Andrei in spate in Boba si a fost un real succes. Dupa ce a mangaiat cateva frunze si cativa boscheti si a chiut de cinci ori s-a facut liniste :) Sper totusi ca a apreciat plimbarea si aerul "tare" de "munte" :) 

Era sa uit! Suntem in saptamana internationala a bebelusilor purtati! Si trebuie sa ma laud cu cele mai cool mamici purtarete din Brasov la flashmob-ul organizat de Ioana de la Bebe Rostogol ;)

PS: pe la minutul 3:40 apare si taticul de galusca simpatica undercover :)) 

Va pup! Seara faina si dansanta! 

Aventurile de luni - Mimita is gone

Bai, ce zi am avut ieri! Am avut asa o zi ca nici n-am mai avut forta sa scriu despre ea tot ieri...

Dimineata a venit seful de scara la mine sa ma intrebe daca cumva mi-am mutat bicicleta in beci - pentru ca nu mai e acolo unde obsnuia sa fie (peste vara mi-o tinusem in boxa de la parter de la care aveam doar noi doi cheile ca sa nu ma chinui sa o tot car, cu toate ca n-am apucat sa ies decat o data cu ea). Well...din cate imi amintesc n-am dus-o in beci, dar haideti sa verificam ca sa nu ma fac de cacao. Nu era in beci. Bicicleta disparuse deci. Singurul meu noroc e ca nu costase vreo 1000 de euros. Altfel, sentimental vorbind era Mimita...

Zice seful de scara ca ar fi sunat el la Politie, dar ca nefiind a lui a zis ca poate sun eu. Fara sa stau prea mult pe ganduri, sun. Mi se spune ca o sa vina o echipa in cel mai scurt timp. Dupa vreo juma' de ora apar doi somni imbracati in politisti. Le explic ce s-a intamplat, ei reci asa ok ok, haideti ca vin colegii nostri imediat (?). Okay. Apar doi domni, unul in pantofi, celalalt in tenisi. Ma intreaba si ei ce s-a intamplat, reiau povestea, mergem sa vedem ce si cum, lacatul de la usa exterioara se pare ca a fost spart. Ghinionul meu. Problema e ca bicicleta era in alta camera, undeva dupa centrala termica a scarii. Deci ca sa o iei de acolo trebuia sa sari un gard, sa spargi un lacat, sa treci peste centrala si abia dupa aparea minunatia de Mimita (mai ceva ca in basme). Eu bag mana in foc ca cine a luat-o stia ca e acolo, dar asta e partea a doua. 

Pe ceas am stat o ora jumate in "dependintele incaperii" ca sa descriem detaliat cum arata totul! Ca usa din spate din metal, ca belciugele erau agresate, ca mai sunt trei usi si cum le deosebim, care e prima incapere, care e a doua...dupa vreo juma' de ora ma trezesc eu desteapta sa intreb daca n-ar fi mai simplu sa facem niste poze. Domnul in pantofi dicta, iar celalalt scria in timp ce-i tremura mana pe pix de frig (cred ca erau vreo 10-15 grade) in semi-beciul ala numit boxa. Era ca-n filmele cu prosti. Mi se explica ca asta e procedura, ca oricum urmeaza sa vina echipa de la criminalistica sa ancheteze (wow) - si ca vor face ei fotografii. Bun. 

La un moment dat baiatul in tenisi il intreaba pe "dictator" (asta vine de la dictat:)) ) daca sa-l treaca si pe el acolo pe hartie cum ca a fost de fata. Zice un "da" din ala cu zambetul pe buze, dupa care..."in caz ca ma intreaba astia pe unde am fost". Incep sa rad, zambeste si el. Pai cum dracu', doar asa merge treaba la noi! Acum inteleg de ce mereu la mine in spatele blocului e o masina de politie goala si doi colegi care ies de la pariuri. Pentru ca mai mult ca sigur nu-i intreaba nimeni nimic si oricum chiar daca ii intreaba - probabil o fac de complezenta. Misto. 

Dupa vreo ora in care incepuse si mie sa-mi fie cam frig si ma intrebam daca Cristian s-a trezit cumva (era sus cu bunica'sa) - ii intreb asa nonsalant pe baieti daca exista vreo sansa reala sa-mi gaseasca bicicleta sau ne pierdem toti timpul aiurea. Raspunsul a fost pe cat de hilar, pe atat de realist "Uitati-va si dumneavoastra pe tocmai, pe la targuri...poate o gasiti pe acolo" :)))) 

Trece o vecina si nu intelege de ce stau pe scara blocului, imbracata aproape in pijama, pe mapa unui politist si dau declaratii. Se uita un pic speriata la mine si ii explic ca mi s-a furat bicicleta din boxa blocului. "Vaaai, dar nu mai suntem deloc in siguranta!". Mda. 

Imi vine in minte subit o chestie pe care am citit-o mai demult, cum ca undeva prin tarile arabe daca furi ti se taie o mana. Genial! Eu as aplica-o clar si la noi, fara nici un fel de drept de replica. Ai furat o data, a doua oara nu-ti mai vine. 

Furatul nu e cool. Nu conteaza daca furi o guma de mestecat din magazin, o bicicleta sau o masina. Sau din casa cuiva. 

Intre timp ajung "criminalistii" cu vesta rosie. Intra in boxa (nu stiu exact ce fac, pentru ca eu scriam declaratia), ies dupa vreo 5-10 minute, ii intreb daca au gasit ceva amprente si incep sa rada. Ma uit la ei si imi raspund zambind "Am facut cateva poze pentru dosar. V-ati uitat la multe filme politiste, nu?". Incep si eu sa rad si le spun ca poate-s eu mai naiva. Parca-mi imaginam altfel anchetele astea politiste. 

Ma uit la ceas. Se facuse vreo 11h15. Ma suna mama, s-a trezit Cristian si la 12h trebuie sa fim la piscina. Ii intreb deci:

- "Mai dureaza mult?"

- "Nu, domnisoara, terminam imediat. Aveti masina ca sa ajungeti la piscina?"

- "Da."

- "Perfect!"

Gand despre fumat. Si despre de ce nu

Deja ma gandesc ca daca scriu despre asta multi o sa se uite crucis, dar simt nevoia sa-mi exprim gandurile, asa ca-i dau bataie pana nu se trezeste Cristian si-si da seama ca am fugit de langa el dupa ce a adormit :) 

Treba asta cu fumatu'-i boala grea - va zic eu sigur! Vad zi de zi la oameni in jurul meu, vad la mama care nu-si incepe ziua fara sa devoreze cateva tigari afara, pe balcon (ca deh, ar fi nasol sa stam toti in fum de tigara cand are ea chef sa fumeze, nu?). Nu judec pe nimeni si putin imi pasa de ce face omu' la el acasa. Ca pana la urma acolo-i buba. Problema mea cu fumatul e strict legata de activitatea asta atat de ravnita in locurile publice. Si va zic sigur ca pentru un nefumator - chiar daca n-o spune ca sa nu deranjeze - e al naibii de nasol sa suporti fumul de tigara. 

Stiu ca-s interese mari, am aflat ca banii care vin de la companiile care produc tigari si intra direct in buzunarul statului nu-s de lepadat, dar totusi de ce la noi nu se poate? In orice tara civilizata respectul i se cuvine celui care nu fumeaza, pentru ca asa e normal. E ca si cand m-as ca**ca langa masa unui om care mananca - e exact aceeasi lipsa de bun simt. 

La noi am fost in restaurante unde era un fel de compartimentare, daaaaar sa ne intelegem - fumul circula cam pe unde voia el - pentru ca avea vointa proprie. Asa ca tot un fumator pasiv eram la sfarsitul serii. Ma enerveaza treaba asta, ma frustreaza si de cele mai multe ori am renuntat sa mai ies in anumite locuri doar pentru ca se fumeaza. Nu-mi place sa miros ca o scrumiera ambulanta, nu-mi place sa ajung acasa si sa ma simta Cristian mirosind a tutun - mi se pare hidos. 

Si mai nasol e cand fumeaza lumea pe strada si oricat de mult ti-ai dori sa ii ocolesti - tot la tine trage fumul ala nenorocit exact cand esti cu copilul in boba. Nu va spun ca am mai vazut si mamici fumand langa carucior si sufland fumul "in alta parte". Really??? Mi se intorcea stomacul pe dos instantaneu. Yack! 

Cand l-am cunoscut pe Andrei fuma si el. De vreo zece ani. Mi-a spus ca la inceput nu i-a placut, a fost oribil. Dar anturajul "l-a convins" ca e cool. Si ca "ce naiba sa faci cand toata lumea fumeaza?". L-am lasat vreo cateva saptamani si i-am explicat ca nu raman cu el daca viitorul lui miroase a tutun. Asa ca in trei luni a reusit sa se lase. Taica'miu s-a lasat dupa 30 de ani. Deci nimic nu e imposibil daca asta e ceea ce-ti doresti. 

Chiar, tati, azi ar fi fost ziua ta daca inca mai erai aici. Ne-ai fi spus ca nu vrei cadouri si am fi ras un pic impreuna in timp ce ne spuneai cateva bancuri din sutele pe care le stiai...Ma oftic ca nu esti aici. Serios. Te-ai fi topit de dragul lui Cristian. E un baietel asa misto! Rade mult si e calm. Sper sa nu se apuce niciodata de fumat :) 

Chiar ma gandeam intr-o zi - ca in jurul meu am ramas (nu stiu daca intamplator sau nu, pentru ca n-am stat sa fac nici o selectie asa la drum de seara) doar cu oameni care nu fumeaza. Si e genial! :) Once again...nu judec si inca am prieteni care fumeaza, chiar daca ne vedem rar :) Dar zic asa...ce misto ar fi daca n-ar mai fuma nici ei :)) 

O zi faina...si...scoateti-va fumurile alea din cap ! ;) 

PS: textul a fost scris aseara. 

Ahh si pentru astia care intelegeti franceza...take a look :) e o reclama mai veche care a fost interzisa in Franta. Dar imi merge direct la suflet ! 

Povesti de amor cu IKEA.

Povestea de azi n-are legatura cu Cristian :)
Si de fapt nici nu e poveste, e realitate.

Acum vreo doua saptamani am dat o comanda la IKEA de mai multe produse. Intr-o joi seara. Vineri, cand eram in drum spre piscina cu Cristian ma suna cineva de la ei ca sa le confirm telefonic ca nu m-am imbatat cu o seara inainte si e pe bune comanda. (i)E!

Luni pe la pranz ajung produsele, Andrei la munci, Cristian dormind in masina. Il rog pe baiatul de la FAN Curier sa duca el toate alea sus pentru ca nu pot urca si sa le lase acolo - oricum erau o gramada si n-aveam cum sa le desfac, sa verific...si sa le montez :)) 

Seara incepem sa deschidem pachetele ca de Craciun si ne dam seama ca lipseste o masuta. Il sun pe baiatul de la fan intai si-mi spune ca in masina lui nu a ramas nici un pachet. Okay-dokay.

Sun la IKEA. Era marti dimineata. Imi raspunde o domnisoara timida care dadea semne de alzheimer precoce (mi-am dat seama de asta dupa ce a uitat sa ma sune de vreo trei ori la rand...). Ii spun problema mea - cu nr de comanda, date, ore tot. Imi spune ca "chestiunea" trebuie investigata si ca ma suna ea in jumatate de ora. Trec mai multe ore si nimic. Sun din nou. Imi raspunde un baiat. Ii explic din nou problema (pe scurt), ii spun ca am mai sunat, ma intreba de nr de dosar (norocul meu ca am lucrat in domeniu, altfel ai impresia ca cineva face misto de tine :)) ), ii spun ca n-am primit nimic, el okay, eu okay. Imi spune ca ma suna in 10 minute ca trebuie sa vada exact cine s-a ocupat de cazul meu (devinsem un caz intre timp). Ma suna (sunt complet luata prin surprindere...recunosc ca ma asteptam sa sun tot eu dupa cateva ore). Imi spune ca s-a ocupat colega lui, cazul e inca deschis si ca ma suna ea in cursul zilei. Nada. Mai trece o zi, mai trec doua. Zic sa sun iar - poate poate s-a elucidat misterul comenzii mele. Imi raspunde altcineva, cazul a fost trimit la echipa care se ocupa de foto/video naiba stie (sau de sesizari...), mi se explica ca produselor li se fac niste fotografii cand pleaca de la ei, trebuie analizat cazul...okay. No, cat poate dura o analiza de caz din asta in care a fost asasinata (probabil) masuta?! Zic bine, cand puteti sa ma sunati? (Pauza). Pai sa vedem cand primim raspuns de la echipa noastra de...(sesizari parca), ori va suna ei (??). Okay, sa ma sune totusi cineva. 

Am plecat la mare, ne-am bronzat, am mancat, ne-am simtit bine, am si racit un pic (baietii mei din dotare, eu am scapat), ne-am aruncat in ditamai valurile, am scapat cu bine, am vazut gaste care plecau spre tarile calde (btw unde-s tarile astea calde..ne-am pus problema cu totii :)), sau in fiecare an isi aleg alte tari? ce misto...), am vazut si niste nudisti care cred ca plecau spre tarile reci dupa numerele de la masini...well well si de la prietenii mei de la IKEA nici un semn. Aproape ma intristasem, mi se parea ca avem deja o relatie. Ma simteam abandonata acolo in Vama...

Intr-o dupa-amiaza imi iau inima in dinti si ii sun ca intr-o relatie din aia la 16 ani cand astepti un telefon si cand nu vine te gandesti sa suni tu ca deh - emancipare. Dau peste alt baiat. Ii explic si lui problema mea (cu muzica de la Stuf pe fundal) - si se scoate frumos. Imi spune ca A (prima fata cu care am vorbit) s-a ocupat de cazul meu si ca ea nu e acolo si ca ma suna sambata. Zic okay, oricum joi, vineri, sambata - la mine n-are relevanta. Ma suna sambata. Cazul e inca deschis (omg,...masuta poate s-a sinucis in drum spre Brasov), se ocupa acum alta echipa de el (I feel important! :)) ), dar ma suna ea saptamana care urmeaza. Eu n-o credeam oricum, dar am zis okay, oricum sunt la mare, vantul ma bate asa fain, de ce sa ne enervam tocmai in week-end? 

Ajungem acasa. Trec luni, marti si miercuri nepasatoare. Iar ma intristasem. Imi petreceam orele privind telefonul si nimic. Ieri dupa-amiaza imi iau iar inima in dinti, de data asta cu putini nervisori in fundulet (exact ca un bebelus nemancat/nedormit).

Imi raspunde alta fata. Ii explic problema, vrea sa ma flituiasca, cazul e inca deschis...stati sa vedeti ca tocmai cautam masuta prin depozitele FAN curier (Rili ???). Eram pregatita sa ma urc in masina sa o caut eu - ca vad ca nimeni nu stie cum se face. O intreb daca are vreun contact de la ei ca sa ii sun eu sa le explic ce si cum. "Dar vai nu dna Nicoleta, este problema noastra, noi avem contract cu ei, noi trebuie sa va rezolvam problema" (you finally got my point!!!). Pai tocmai, as vrea ca la problema mea sa existe o rezolutie, dar eu nu o vad. De doua saptamani mi se spune exact acelasi lucru, cum ca cazul meu este inca deschis, ca trebuie sa treaca prin toate departamentele ca sa (surpriza) mi se gaseasca un produs. I-am explicat cum as pune eu problema in relatia cu clientul, mai ales atunci cand este vorba despre ditamai IKEA, nu discutam despre chioscul de la coltul strazii. In primul rand, daca eram in locul lor, as fi trimis masuta de la prima sesizare, dupa care mi-as fi rezolvat problemele in intern cu cei de la FAN Curier. E penibil sa lasi clientul sa astepte doua saptamani aiurea, fara sa ii spui nimic, nici sa nu ii dai alternative. 

Am tinut-o vreo 20 de minute la telefon ca sa ii explic ca nu asa se intretin relatiile cu clientii, ca e mai mult decat frustrant sa fie nevoie sa sun eu de fiecare data, mai ales atunci cand mi se promite ca o sa fiu sunata si apelul dispare in triunghiul bermudelor. I-am spus ca astept un raspuns cat mai curand, in caz contrar voi face si o sesizare scrisa, pentru ca telefonic nu am impresia ca se rezolva ceva. Intre timp imi mai baga cate un "Dna Nicoleta, va inteleg perfect nemultumirea..." (e foarte amuzant sa auzi chestia asta in momentul in care stii exact despre ce script e vorba...asta a fost funny - pentru ca i-am spus la un moment dat sa lase scriptul ala de-o parte, pentru ca am trecut de faza cu politeturile gratuite - acum avem nevoie de o rezolvare pentru problema). 

Discutia s-a terminat cu "o zi buna". 

Dupa-amiaza ma suna cineva la IKEA. Masuta o sa fie livrata azi intre 11h-17h. 

Adica pe scurt e vina mea ca nu le-am oferit mai devreme solutia. Stupid me...

Hai, sa fie veselie - ca soare e cat cuprinde!

  

Fugim la mare, uite asa..departe de oras.

Doarme. Asa ca am putin timp pentru mine. M-am spalat pe cap, mi-am facut o cafea cu lapte, am citit putin Zafon si mi-am amintit ca n-am mai scris de ceva timp pe blog. 

Astept sa se trezeasca si sa-l scot in lume. Parca a trecut vara si parca n-am petrecut destul timp pe afara. Imi place si toamna...imi plac zilele alea cu soare cand incepe sa fie mai racoare, sa se simta aerul ala misto, rarefiat...de munte. Dar mi-ar placea sa tina mai putin :) La fel si iarna. Asa...o luna cu totul ar fi perfect. Dupa care sa iesim iar in sandale si rochii lejere. Ca sa nu mai spun ca pentru Cristian imbracatul e un chin, toata vara l-am purtat in tricouri si scutece textile si...cam atat. 

Ca sa mai tragem putin de vara, luni plecam si noi in sfarsit la mareeeee (azi aveam in minte melodia aia de la Vama cu "...o tara de orase goale..." :)) tre' s-o caut ca nu mai stiu exact cum se numea..gata, am gasit-o: Omul plajei :) ) Bai, pe mine chiar m-a innebunit orasul...la propriu. Mai ales de cand il am pe Cristian si mai ales atunci cand doarme. Au inceput sa ma calce pe nervi oamenii care claxoneaza asa de-n-boulea (va urasc!:) - no bine, nu va urasc, dar nici nu prea-mi place de voi), aia care nu se dau din calea ambulantelor (eu as angaja niste oameni care sa ii bata, pentru ca merita! - no bine, sa nu-i bata prea tare...doar cat sa ajunga sa fie luati de o ambulanta si din cauza ca nu se dau altii din drum sa piarda mult sange si sa sufere de durere asa cat sa le vina sa se zvarcoleasca pe jos...okay :)) hai ca iar imi zburda imaginatia pe meleaguri haotice). Ma mai enerveaza babele care tipa (probabil ca nu aud bine pentru ca altfel nu inteleg de ce ai tipa la colega de banca care sta la 10 cm de tine), domnii mai in varsta care nu s-au prins ca nu e cool sa vorbesti cu cineva la telefon in mijlocul strazii pe speaker (vad tot mai multe exemplare din astea), uneori ma enerveaza si pustii aia care trec pe langa mine razant cu skate-ul, dar sa zicem ca aia inca mai au o sansa sa-si revina :)) Ahh si in topul listei sta unu' pe care l-am vazut pe sub Tampa, nu stiu ce setari isi facuse la telefon & masina, cumva pusese telefonul sa se auda in boxe..noi eram la trei masini mai incolo si se auzea perfect conversatia lui cu cealalta persoana de parca era la megafon. Si cand a iesim din masina mi-am dat seama ca parca il stiu de undeva, habar n-am cum il cheama, dar am impresia ca l-am vazut deja pe ceva afis electoral anul asta sau trecut...E de vis orasul :) Le mai am de fapt in top si pe babele cumva cunoscute (gen vecina din bloc sau de peste drum) care vad clar ca puiul de om isi face somnul de frumusete si ele vin FIX langa mine si tare asa..."Doarme???" :)) Mmmm mda, dormea :) Ah! Acu' cateva zile eram cu Cristian in alt cartier, tocmai adormise in scaunul de masina si lasasem usa deschisa pentru ca era destul de cald. Exact langa usa s-au gasit doua personaje sa discute (bai da exact acolo). M-am dus frumos si le-am spus asa delicat "Va rog sa povestiti mai incolo ca tocmai a adormit Bebelusul" Au bolborosit ceva si au plecat. Nu se mai poate d'le! Sunt peste tot, au invadat orasul :) 

No, ideea e ca abia astept sa ajungem la mare. Sper sincer sa nu fie prea multa lume, nici foarte cald. Sa fim doar noi..cativa..pe ditamai plaja :) Sa avem plaja noastra, na! 

V-am pupat ca s-a facut seara si am prins si-un apus misto, mai devreme.

PS: Daca vi s-a parut ceva rautacios in textul asta, sa stiti ca nu e. Am doar imaginatie bogata si uneori o ia razna prin degetele astea subtirele si...rad si eu singura dupa ce recitesc, dar las textul asa pentru ca nu vreau sa rad singura de fapt :)