Despre frici si alte bazaconii

Cand a aparut omuletul asta minunat - blond si cu ochi albastri - in viata mea am inceput sa cunosc mai bine sentimentul ala tampit de frica. Cu care eu nu prea cochetasem sincer. Adica ce om intreg la cap pleaca in Venezuela fara sa stie daca o sa aiba acoperis deasupra capului in noaptea in care aterizeaza? Cine conduce trei ore noaptea, singur in masina, pe ploaie torentiala pe un drum pe care se lucreaza de zboara masina de pe o parte pe alta fara sa se gandeasca daca ajunge cu bine sau nu? Well...uite ca m-au prins fricile din urma. Si nu frici din alea ca ma prind traficantii si-mi scot ficatul. Frica reala si palpabila de o raceala banala. Sau de o indigestie.

Dap, de cand am nascut ma tin tare (si tare si tare) sa nu se prinda ceva de mine. Asa o fi cand esti mama si ai o mini maimutica agatata de tata ta (a se citi "t" cu diacritice - pe care-mi cer scuze de altfel ca nu le folosesc, but I have no idea pe unde or fi pe tastatura asta!). Da mah! Mi-e frica sa nu racesc, mi-e frica sa nu patesc ceva - doar cu gandul ca ramane Cristian singur, adica fara mine si moare de dorul meu pana ma fac bine. 

Vineri dupa-amiaza, of course, ca tot veni vorba m-a lovit evident o indigestie nasoala. Habar n-am de la ce. A inceput cu o stare un pic nasoala, dupa care a continuat violent si fara sa ma lase cu drept de replica. Ghinionul meu e ca eram singura acasa. Norocul a fost ca pana la urma a venit Andrei de la munca. M-a gasit lungita pe pat, lesinata aproape, palida si pe galusca pe jos, jucandu-se, asta dupa ce facusem du-te - vino intre el si baie in ultimele doua ore. E nasol cand ti-e rau - e clar. Dar cand ti-e rau si mai ai si o galusca care se uita la tine pierduta in spatiu pentru ca nu stiecenaibaaidenutejocicuea - iti vine sa intri in pamant de ciuda! La un moment dat a si plans pentru ca nu mai aveam forta sa-l iau in brate si se tot smiorcaia pe covor "ma-ma, ma-ma" si eu verde la fata...

Da. Deci concluzia e sa nu fiti bolnave cand aveti copii :) zic si eu...

In alta ordine de idei puiul de om - dupa care v-am mai spus eu ca sunt topita - face azi 9 luni. Pentru mine e special anniversary :) 9 luni inside, 9 luni outside. 

  (asta-s eu - evident bortoasa, gata sa explodez! :) Ah, ce dor imi e uneori de burtica pana imi amintesc de durerile de spate si vezica sugrumata de cele 20kg in plus - din care btw au mai ramas doar 2-3 yeeey :)) )

Ieri a avut Andrei liber asa ca am dat o tura rapid pana pe Tampa. Iubesc primavara, ador(am) si vara, baaai dar toamna de cand m-am intors in Romania - adica de vreo doi anisori (deja!) - e superba, un adevarat rasfat - va zic! Mai ales in zilele insorita si usor calde. Ca sa nu mai spun ca padurea abia incepe sa-si schimbe culorile si e un adevarat spectacol pentru noi. Ah, plus ca e prima toamna a lui Cristian :) Bine, a cam dormit pe drum pentru ca l-a dus Andrei in spate in Boba si a fost un real succes. Dupa ce a mangaiat cateva frunze si cativa boscheti si a chiut de cinci ori s-a facut liniste :) Sper totusi ca a apreciat plimbarea si aerul "tare" de "munte" :) 

Era sa uit! Suntem in saptamana internationala a bebelusilor purtati! Si trebuie sa ma laud cu cele mai cool mamici purtarete din Brasov la flashmob-ul organizat de Ioana de la Bebe Rostogol ;)

PS: pe la minutul 3:40 apare si taticul de galusca simpatica undercover :)) 

Va pup! Seara faina si dansanta!