Izolat, Ce cuvant puternic! Suntem pare-se in izolatie. De fapt eu. Pe 9 am fost "testata pozitiv". Pozitiv.
Conectare - Deconectare - Reconectare.
Iesirea asta din lumea reala vine la fix - simteam nevoia unei introspectii mai profunde. Si ce motiv mai bun sa te retragi subtil - altul decat boala. O boala contagioasa. Care a asuprit prin frica de moarte.
In ultima vreme am simtit ca iar m-am indepartat de mine. Abia saptamana trecuta am avut un moment in care m-am (re)cautat si mi-am dat seama ca tre' sa iau o pauza. Cam de la tot. Ca atunci cand gresesti ceva pe parcurs si cel mai rapid e sa stergi si sa o iei de la inceput. Cam asa.
Cine sunt eu si ce vreau cu adevarat? Sunt eu oare femeia care alearga dupa himere? Sau cea care cauta stabilitate si loialitate? Mai degraba.
Sunt cea care prefera sa faca seara clatite si sa bea un pahar de vin la o poveste. Sa se bage sub patura la un film, sa cumpere flori si sa le aranjeze in vaza cu migala. Sa faca ordine prin casa, sa aeriseasca, sa miroasa frumos.
Femeia care face planuri de vacanta pe coaste insorite, care viseaza cu ochii deschisi la urmatoarea escapada. Pe care o tin treaza discutiile aprinse, inteligente, mangaierile si pasiunea care vine din dorinta de a trai, de a simti.
Femeia care tace, asculta, nu judeca si care mai ales - vede dincolo de aparente. Care stie ca dupa ziduri ridicate in ani - se asund suflete blande, gata sa fie iubite.
Sunt aproape pregatita sa ma (re)indragostesc. Cu dor.
Am crezut ca eu nu mai pot, ca nu mai vreau sa iubesc. Ca nu e de mine.
In schimb, am lasat cu usurinta barbati sa se indragoasteasca de mine si ei s-au indragostit aproape orbeste. Au gasit pentru o perioada ceea ce cautau, m-au pus pe un piedestal. Au sperat ca eu sa fiu suficienta. Le-am fost Eu lor iesirea din lume, insa Ei mie nu. Si am suferit, caci mie mi-era dor de un Intreg.
N-am mai fost de mult in locul ala, n-am mai vizitat de mult incaperile astea cu parfum de lacramioare si tei. Cu aroma de primavara.
Asa-mi imaginez eu Iubirea pe deplin: ca o zi placuta de primavara - atunci cand lasi geamul larg deschis la dormitor si-ti intra in incapere arome subtile de flori amestecate, raze timide de soare si un aer placut , caldut - dar inca nu atat de sufocant - precum cel al verii.
Eu sunt femeia Primavara. O stiu, o simt, traieste cu mine. Suntem Una. Noi doua: o primavara gratioasa.
Cand mi-e dor de mine - acolo ma gasesc - intr-o zi calda de Mai cand totul prinde Viata.
Insa si in jurul meu sunt ziduri. Iedera, iedera multa peste tot. Mai verde si mai proaspata, mai uscata, mai din alte vremuri. Dar e acolo - s-a cocotat in timp si ascunde cu iscusinta durerea si suferinta. Cand corpul iti amintese de toate astea, nu mai poti nega. Cand corpul stie, cand cere pauze - nu poti fugi.
"Fii prezent, fii constient. Iubeste-te asa cum esti".
"Iubire. Pace. Liniste. Iubire. Pace. Liniste. Iubire. Pace. Liniste."
