joi, 11 septembrie 2014

Povesti de amor cu IKEA.

Povestea de azi n-are legatura cu Cristian :)
Si de fapt nici nu e poveste, e realitate.

Acum vreo doua saptamani am dat o comanda la IKEA de mai multe produse. Intr-o joi seara. Vineri, cand eram in drum spre piscina cu Cristian ma suna cineva de la ei ca sa le confirm telefonic ca nu m-am imbatat cu o seara inainte si e pe bune comanda. (i)E!

Luni pe la pranz ajung produsele, Andrei la munci, Cristian dormind in masina. Il rog pe baiatul de la FAN Curier sa duca el toate alea sus pentru ca nu pot urca si sa le lase acolo - oricum erau o gramada si n-aveam cum sa le desfac, sa verific...si sa le montez :)) 

Seara incepem sa deschidem pachetele ca de Craciun si ne dam seama ca lipseste o masuta. Il sun pe baiatul de la fan intai si-mi spune ca in masina lui nu a ramas nici un pachet. Okay-dokay.

Sun la IKEA. Era marti dimineata. Imi raspunde o domnisoara timida care dadea semne de alzheimer precoce (mi-am dat seama de asta dupa ce a uitat sa ma sune de vreo trei ori la rand...). Ii spun problema mea - cu nr de comanda, date, ore tot. Imi spune ca "chestiunea" trebuie investigata si ca ma suna ea in jumatate de ora. Trec mai multe ore si nimic. Sun din nou. Imi raspunde un baiat. Ii explic din nou problema (pe scurt), ii spun ca am mai sunat, ma intreba de nr de dosar (norocul meu ca am lucrat in domeniu, altfel ai impresia ca cineva face misto de tine :)) ), ii spun ca n-am primit nimic, el okay, eu okay. Imi spune ca ma suna in 10 minute ca trebuie sa vada exact cine s-a ocupat de cazul meu (devinsem un caz intre timp). Ma suna (sunt complet luata prin surprindere...recunosc ca ma asteptam sa sun tot eu dupa cateva ore). Imi spune ca s-a ocupat colega lui, cazul e inca deschis si ca ma suna ea in cursul zilei. Nada. Mai trece o zi, mai trec doua. Zic sa sun iar - poate poate s-a elucidat misterul comenzii mele. Imi raspunde altcineva, cazul a fost trimit la echipa care se ocupa de foto/video naiba stie (sau de sesizari...), mi se explica ca produselor li se fac niste fotografii cand pleaca de la ei, trebuie analizat cazul...okay. No, cat poate dura o analiza de caz din asta in care a fost asasinata (probabil) masuta?! Zic bine, cand puteti sa ma sunati? (Pauza). Pai sa vedem cand primim raspuns de la echipa noastra de...(sesizari parca), ori va suna ei (??). Okay, sa ma sune totusi cineva. 

Am plecat la mare, ne-am bronzat, am mancat, ne-am simtit bine, am si racit un pic (baietii mei din dotare, eu am scapat), ne-am aruncat in ditamai valurile, am scapat cu bine, am vazut gaste care plecau spre tarile calde (btw unde-s tarile astea calde..ne-am pus problema cu totii :)), sau in fiecare an isi aleg alte tari? ce misto...), am vazut si niste nudisti care cred ca plecau spre tarile reci dupa numerele de la masini...well well si de la prietenii mei de la IKEA nici un semn. Aproape ma intristasem, mi se parea ca avem deja o relatie. Ma simteam abandonata acolo in Vama...

Intr-o dupa-amiaza imi iau inima in dinti si ii sun ca intr-o relatie din aia la 16 ani cand astepti un telefon si cand nu vine te gandesti sa suni tu ca deh - emancipare. Dau peste alt baiat. Ii explic si lui problema mea (cu muzica de la Stuf pe fundal) - si se scoate frumos. Imi spune ca A (prima fata cu care am vorbit) s-a ocupat de cazul meu si ca ea nu e acolo si ca ma suna sambata. Zic okay, oricum joi, vineri, sambata - la mine n-are relevanta. Ma suna sambata. Cazul e inca deschis (omg,...masuta poate s-a sinucis in drum spre Brasov), se ocupa acum alta echipa de el (I feel important! :)) ), dar ma suna ea saptamana care urmeaza. Eu n-o credeam oricum, dar am zis okay, oricum sunt la mare, vantul ma bate asa fain, de ce sa ne enervam tocmai in week-end? 

Ajungem acasa. Trec luni, marti si miercuri nepasatoare. Iar ma intristasem. Imi petreceam orele privind telefonul si nimic. Ieri dupa-amiaza imi iau iar inima in dinti, de data asta cu putini nervisori in fundulet (exact ca un bebelus nemancat/nedormit).

Imi raspunde alta fata. Ii explic problema, vrea sa ma flituiasca, cazul e inca deschis...stati sa vedeti ca tocmai cautam masuta prin depozitele FAN curier (Rili ???). Eram pregatita sa ma urc in masina sa o caut eu - ca vad ca nimeni nu stie cum se face. O intreb daca are vreun contact de la ei ca sa ii sun eu sa le explic ce si cum. "Dar vai nu dna Nicoleta, este problema noastra, noi avem contract cu ei, noi trebuie sa va rezolvam problema" (you finally got my point!!!). Pai tocmai, as vrea ca la problema mea sa existe o rezolutie, dar eu nu o vad. De doua saptamani mi se spune exact acelasi lucru, cum ca cazul meu este inca deschis, ca trebuie sa treaca prin toate departamentele ca sa (surpriza) mi se gaseasca un produs. I-am explicat cum as pune eu problema in relatia cu clientul, mai ales atunci cand este vorba despre ditamai IKEA, nu discutam despre chioscul de la coltul strazii. In primul rand, daca eram in locul lor, as fi trimis masuta de la prima sesizare, dupa care mi-as fi rezolvat problemele in intern cu cei de la FAN Curier. E penibil sa lasi clientul sa astepte doua saptamani aiurea, fara sa ii spui nimic, nici sa nu ii dai alternative. 

Am tinut-o vreo 20 de minute la telefon ca sa ii explic ca nu asa se intretin relatiile cu clientii, ca e mai mult decat frustrant sa fie nevoie sa sun eu de fiecare data, mai ales atunci cand mi se promite ca o sa fiu sunata si apelul dispare in triunghiul bermudelor. I-am spus ca astept un raspuns cat mai curand, in caz contrar voi face si o sesizare scrisa, pentru ca telefonic nu am impresia ca se rezolva ceva. Intre timp imi mai baga cate un "Dna Nicoleta, va inteleg perfect nemultumirea..." (e foarte amuzant sa auzi chestia asta in momentul in care stii exact despre ce script e vorba...asta a fost funny - pentru ca i-am spus la un moment dat sa lase scriptul ala de-o parte, pentru ca am trecut de faza cu politeturile gratuite - acum avem nevoie de o rezolvare pentru problema). 

Discutia s-a terminat cu "o zi buna". 

Dupa-amiaza ma suna cineva la IKEA. Masuta o sa fie livrata azi intre 11h-17h. 
Adica pe scurt e vina mea ca nu le-am oferit mai devreme solutia. Stupid me...

Hai, sa fie veselie - ca soare e cat cuprinde!


  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu