Despre acolo unde timpul sta in loc. si e bine si frumos.

Tocmai mi-am dat seama ca fac parte din specia aia "bolnava" care nu poate dormi ziua (cei dintre voi care reusiti va ganditi probabil ca sunt defecta rauuuu de tot). Bai, nu pot! Dupa ce adoarme Cristian, am mereu impresia ca am ceva de facut si ca daca dorm pierd timp pretios. Ceea ce uneori nu prea are legatura cu realitatea :)) Adica as putea foarte bine sa ma intind si eu juma' de ora, ca sinceeeer nu arde nimic. Am niste rufe de strans si ar trebui sa mananc ceva, dar de la caldura asta nu prea pot sa spun ca mor de foame, asa ca mai e timp. In schimb mi-am facut o cafea cu lapte - mama mamaaaa ce bine merge :) 

In alta ordine de idei, ieri dimineata chiar ma uitam asa la ziua care urmeaza si ma intrebam ce o sa fac (Andrei trebuia sa mearga la munca, asa ca eram doar eu si al meu Cristian). Intre timp ne suna Maria si Silviu (aka the godparents) cum ca ei se duc pana la Mercheasa in vizita la parinti si ca ce fain ar fi sa mergem si noi :) Evident ca n-am refuzat, e unul dintre locurile in care ma simt foarte impacata cu mine: e la tara asa ca e liniste, e frumos, e verde totul, sunt flori de camp si animale care-ti taie calea, oameni care te saluta chiar daca nu te cunosc. E ca la oras, dar mai bine :)) Nu stiu daca are legatura cu zodia mea, dar mie-mi place natura de mor. Mor asa subit. Visul meu cat casa e sa stau undeva la casa :) Sa am eu gradina mea acolo, sa stiu ca am liniste si soare. 

De fiecare data cand ajung acolo si intru in curte parca incepe alta viata. Imi vine sa zburd ca un copil din ala pe care l-ai tinut inchis in casa o zi intreaga. Ma duc sa vad porcii si uneori gainile. Maria primise mai demult niste usturoi bun pe care il laudase ca e din curte de la ai ei, asa ca ieri "am cerut" si eu si cea mai mare bucurie a fost sa ma duc in gradina sa il scot eu de acolo cu mainile mele. 

De cand am nascut o intoarcem pe toate partile...vrem sa ne mutam la casa. N-avem inca bani, evident, dar facem calcule cam o data pe saptamana si visam cu ochii deschisi. Cea mai faina mi se pare treaba asta cu gradina :) Sa poti sa-ti cultivi acolo doua rosii, trei masline mi se pare genial. Tin minte ca intr-un an plantasem rosii pe terasa in Franta si le udam cu atata sfintenie in fiecare seara de parca faceau parte din mine :) E clar ca nu-i pentru toata lumea viata asta linistita. Cand i-am zis lu' frate'miu o data cat mi se pare mie de fain sa stai la casa a inceput sa rada "Doamne fereste! Sa mori acolo de plictiseala" :)) Atunci mi-am dat seama pentru a o mia oara cat suntem de diferiti din aceeasi muma, acelasi tata! 

Sper totusi la un moment dat sa se intample si treaba asta ca de nu o sa ajung exact ca tata saracu' - care a visat o viata intreaga sa se intoarca "la mosie" cum ii spuneam noi - sa stea el acolo in casa facuta de el, in curtea lui, la liniste si aer curat - si care n-a apucat sa termine nici casa, ca deh asa e cand te apuci de ea la aproape 80 de ani. Si sta saraca acolo neterminata (e nasol ca e la mama naibii...) si noi aici inghesuiti ca puricii in blocuri de beton. 

Amin.